Cele 4 stiluri de atașament la adulți: securizant, anxios, evitant și dezorganizat

Există patru stiluri de atașament: securizant, anxios, evitant și temător-evitant, numit adesea dezorganizat. Ele descriu cum reacționezi când cauți apropiere, când te temi că o vei pierde sau când te sufocă. Stilul tău depinde de două lucruri: cât de mult te temi să fii respins și cât de ușor îți este să te sprijini pe cineva.

Spus așa sună abstract, de aceea articolul rămâne concret. Vei citi de unde vin stilurile de atașament, cum arată fiecare într-o zi obișnuită, trei situații în care cele patru stiluri reacționează foarte diferit și ce ajută cu adevărat dacă te recunoști într-unul dintre stilurile nesigure.

De unde vin stilurile de atașament

Teoria atașamentului a pornit de la psihiatrul britanic John Bowlby. În anii '50 și '60, el a susținut că bebelușii se nasc cu un sistem care îi ține aproape de cei care au grijă de ei. Când un copil se simte în pericol, sistemul se activează și copilul caută alinare. Când alinarea vine, sistemul se liniștește.

Psihologa Mary Ainsworth a transformat ideea în cercetare. Într-un experiment cunoscut ca Situația Străină, a urmărit cum reacționau copiii de un an când părintele ieșea puțin din cameră și apoi revenea. Unii plângeau și se liniștau repede. Alții păreau să abia reacționeze. Alții rămâneau supărați și nu se lăsau consolați, nici măcar în brațe. Mai târziu, Mary Main și Judith Solomon au adăugat un al patrulea grup: copii cu reacții confuze, ca și cum ar fi vrut să se apropie și să se îndepărteze în același timp.

În 1987, Cindy Hazan și Phillip Shaver au arătat că adulții duc tipare asemănătoare în viața amoroasă. Câțiva ani mai târziu, Kim Bartholomew și Leonard Horowitz au descris cele patru stiluri adulte pe care le cunosc azi cei mai mulți oameni. De atunci, cercetătorii măsoară de obicei atașamentul cu două scale, nu cu sertare fixe.

O precizare importantă înainte de a merge mai departe: stilul tău nu este o sentință despre copilăria ta. Experiențele timpurii contează, dar contează și relațiile de mai târziu, prieteniile, pierderile și temperamentul tău.

Două scale, patru stiluri

Prima scală este anxietatea de atașament. Ea măsoară cât de mult te îngrijorează că vei fi părăsit, respins sau iubit mai puțin decât iubești tu. A doua este evitarea atașamentului. Ea măsoară cât de inconfortabil te simți cu apropierea și cu ideea de a depinde de altcineva.

Dacă pui cele două scale una lângă alta, obții patru combinații:

Pentru că sunt scale, nimeni nu are sută la sută un singur stil. Doi oameni cu stil anxios pot fi foarte diferiți: unul e puțin nesigur la începutul unei relații, celălalt își face griji tot timpul. Poți fi și aproape de granița dintre două stiluri. De aceea descrierea unui stil este mereu o schiță, nu un portret.

Cele patru stiluri de aproape

Atașamentul securizant

Oamenii cu stil securizant au de obicei încredere că cei pe care îi iubesc țin la ei. Pot fi aproape fără să se simtă prinși și singuri fără să se simtă abandonați. Când partenerul pleacă un weekend cu prietenii, le e dor de el și se bucură totodată de seara liberă.

Securizant nu înseamnă perfect. Și oamenii securizanți sunt geloși uneori, se bosumflă după o ceartă și au zile proaste. Diferența e că își revin mai repede și spun mai ușor ce se întâmplă. „Ieri m-am simțit puțin lăsată pe dinafară, putem vorbi despre asta?” este o frază foarte securizantă.

Atașamentul anxios

Cu un stil anxios, numit și anxios-preocupat, apropierea contează enorm și pare ușor de pierdut. Atenția ta merge spre semnalele mici: un mesaj mai scurt, un ton diferit, un partener care pare absent. Când simți distanță, vrei să refaci repede legătura.

Oamenii anxioși sunt adesea calzi, loiali și foarte atenți la ce simt ceilalți. Partea grea este că liniștea lor depinde mult de celălalt. Un răspuns întârziat poate strica o seară întreagă. Am scris un articol separat exact despre acest moment: de ce un răspuns întârziat doare atât de tare în atașamentul anxios.

Atașamentul evitant

Cu un stil evitant, numit și evitant-detașat, independența dă siguranță, iar prea multă apropiere pare presiune. Oamenii evitanți par adesea calmi, capabili și autonomi. Preferă să-și rezolve singuri problemele și se simt incomod când cineva se sprijină emoțional pe ei.

Asta nu înseamnă că nu le pasă. Cercetările sugerează că și ei simt stres în relații, dar îl împing deoparte sau îl transformă în lucruri practice. Când o discuție devine emoțională, un om evitant începe brusc să vorbească despre logistică, schimbă subiectul sau simte nevoia să iasă la alergat.

Atașamentul temător-evitant sau dezorganizat

Stilul temător-evitant combină multă anxietate cu multă evitare. Îți dorești apropiere și te temi de ea. Când cineva se apropie, o parte din tine se relaxează și alta se pregătește de dezamăgire. Când cineva se îndepărtează, simți puternic pierderea și, în același timp, poate și ușurare.

De aceea relațiile pot semăna cu un montagne russe, pentru tine și pentru cei din jur. Într-o săptămână te deschizi mult, în următoarea ai nevoie de distanță și nu știi exact de ce. Acest stil este adesea legat de experiențe în care oamenii care trebuiau să ofere alinare erau și o sursă de tensiune. Nu e mereu așa și nu e niciodată un motiv de rușine.

Trei momente de zi cu zi, patru reacții

Stilurile devin mai clare când le vezi în acțiune. Iată trei situații obișnuite și cum ar putea reacționa fiecare stil. Probabil te vei recunoaște în mai multe reacții, și e normal.

Partenerul anulează seara de vineri

Vineri, ora cinci. Partenerul îți scrie: „Scuze, sunt frânt, putem muta cina duminică?”

Omul securizant simte o clipă de dezamăgire, răspunde „Păcat, dar e în regulă. Odihnește-te” și comandă o pizza. Omul anxios citește mesajul de trei ori. Chiar e oboseală? S-a întâmplat ceva? Trimite un al doilea mesaj ca să întrebe dacă e totul bine și ține telefonul aproape toată seara. Omul evitant simte mai ales ușurare că are seara liberă și răspunde cu un deget mare în sus. Poate nici nu observă că celălalt spera la o reacție mai caldă. Omul temător-evitant se simte întâi rănit, apoi decide că oricum nu avea chef să iasă, iar restul serii se întreabă dacă acesta e începutul sfârșitului.

O ceartă din cauza vaselor

De fapt nu e vorba de vase. E vorba de senzația că faci mai mult decât celălalt. Vocile se ridică puțin.

Omul securizant rămâne în discuție, chiar dacă e neplăcut, și poate spune: „Mă enervez, facem o pauză de cinci minute?” Omul anxios vrea să rezolve acum. O pauză i se pare abandon, așa că merge după celălalt în camera de alături. Omul evitant se închide. Tace, se uită în telefon sau iese afară „să-și limpezească mintea”. Pentru el, asta înseamnă să păstreze liniștea. Omul temător-evitant poate oscila între cele două: întâi insistă pe o soluție, apoi brusc spune „lasă, nu contează” și se retrage complet.

A treia întâlnire merge foarte bine

Ai cunoscut pe cineva. A treia întâlnire e minunată, vorbiți până la miezul nopții, iar celălalt spune: „Chiar îmi placi.”

Omul securizant se simte fericit, puțin emoționat, și abia așteaptă următoarea întâlnire. Omul anxios simte un val de bucurie care se transformă repede în tensiune. Acum e ceva de pierdut. Începe să se gândească la cum să nu strice totul. Și omului evitant îi place celălalt, dar fraza ajunge la el ca o presiune. În zilele următoare răspunde ceva mai greu și face mai puține planuri. Omul temător-evitant simte exact acest du-te-vino în același timp. Trimite ceva foarte drăguț târziu în noapte, iar a doua zi nu mai răspunde.

În toate cele trei momente, faptele sunt mărunte. Diferența stă în ce așteaptă fiecare stil să se întâmple mai departe.

Ce stil de atașament am?

Cei mai mulți oameni își pot face o primă idee uitându-se la reacțiile lor în momentele tensionate, nu în cele liniștite. Când totul merge bine, aproape toată lumea pare securizantă. Pune-ți aceste întrebări:

• Când cineva pe care îl iubești e distant o zi, te simți mai ales calm, îngrijorat, ușurat, sau îngrijorat și ușurat în același timp?
• După o ceartă, vrei să discuți imediat, să stai întâi singur, sau amândouă deodată?
• Ce simți când partenerul îți spune că are nevoie de tine? Căldură, mândrie, disconfort sau senzația că ești prins?
• Îți e mai ușor să oferi sprijin sau să-l primești?
• Relațiile tale par de obicei stabile, intense, distante sau imprevizibile?

Uită-te și la tiparele tale de-a lungul timpului. Îți pierzi interesul exact când cineva devine disponibil? Simți des că ție îți pasă mai mult decât celuilalt? Prietenii te descriu ca independent, lipicios sau greu de citit? Aceste observații spun mai mult decât o săptămână proastă.

Dacă gândurile care se învârt în cerc ocupă mult loc în răspunsurile tale, poate te vei regăsi și în articolul nostru despre semnele că gândești prea mult. Atașamentul anxios și ruminația merg adesea împreună, mai ales noaptea.

Poți face și testul stilului de atașament, gratuit. Măsoară separat cele două scale și apoi îți arată care dintre cele patru stiluri se potrivește cel mai bine cu răspunsurile tale.

Când două stiluri se întâlnesc într-o relație

Stilul tău nu există de unul singur. Se vede cel mai clar alături de stilul altcuiva.

Doi parteneri securizanți își oferă spațiu și apropiere fără prea mult efort. Un partener securizant poate ajuta și un partener nesigur să se liniștească în timp, pur și simplu fiind previzibil și blând.

Cea mai cunoscută combinație este anxios și evitant. Partenerul anxios caută contact, cel evitant se simte sufocat și se retrage, iar asta îl face pe cel anxios să caute și mai mult contact. Amândoi încearcă să se simtă în siguranță, doar că în moduri opuse. Multe cupluri stau ani întregi în acest cerc fără să vadă că e un tipar și nu o nepotrivire de caracter.

Doi parteneri anxioși înțeleg unul altuia nevoia de apropiere, dar își pot și hrăni reciproc grijile. Doi parteneri evitanți se sufocă rar, însă sentimentele importante rămân ușor nespuse, până când relația seamănă mai mult cu o conviețuire între colegi de apartament. Pentru un partener temător-evitant, orice combinație poate fi intensă, pentru că dorința de apropiere și impulsul de a fugi se tot alternează.

Niciuna dintre aceste combinații nu e condamnată. Ajută să recunoașteți tiparul împreună și să-l numiți într-un moment liniștit: „Când tu taci, eu alerg după tine. Când alerg după tine, tu taci și mai tare. Încercăm altceva?”

Se poate schimba stilul de atașament?

Da. Stilurile de atașament sunt destul de stabile, dar nu fixe. Cercetătorii vorbesc despre siguranță câștigată la oamenii care au crescut cu un atașament nesigur și au devenit mai securizanți mai târziu, prin relații, prietenii, terapie sau propria reflecție.

Schimbarea vine de obicei în pași mici. Iată ce ajută pe cei mai mulți:

1. Observă momentul în care sistemul tău pornește. Inima care bate tare când un mesaj rămâne fără răspuns sau impulsul puternic de a pleca atunci când cineva se apropie. Când îl numești („asta e alarma mea de atașament”), câștigi puțină distanță.
2. Fă o pauză înainte să acționezi. La stilul anxios înseamnă să aștepți înainte de al doilea mesaj. La stilul evitant înseamnă să mai rămâi cinci minute în cameră înainte să ieși.
3. Spune cu cuvinte simple de ce ai nevoie. „Mă ajută când îmi scrii că întârzii” funcționează mai bine decât să testezi dacă celălalt observă singur.
4. Exersează mișcarea opusă în doze mici. Dacă ești anxios, plănuiește o seară doar pentru tine și bucură-te de ea. Dacă ești evitant, împărtășește în fiecare zi o emoție mică.
5. Petrece timp cu oameni securizanți. Prieteni, colegi sau un partener stabili și sinceri îi arată sistemului tău nervos că apropierea poate fi sigură.
6. Cere sprijin când tiparul apasă greu. Dacă relațiile te rănesc iar și iar, sau dacă frica și neîncrederea îți conduc viața, un psiholog sau un terapeut te poate ajuta mai mult decât orice articol.

Ai răbdare cu tine. Un tipar care te-a ajutat ani la rând să te simți în siguranță nu dispare într-o lună. De fiecare dată când acționezi puțin mai securizant decât te simți, construiești un obicei nou.

Ce spune testul și ce nu spune

Testul stilului de atașament îți dă un scor pe ambele scale și stilul care li se potrivește cel mai bine. Așa ai cuvinte pentru ce simți și un punct de plecare pentru o discuție sinceră cu tine sau cu partenerul tău.

Are și limite clare. Testul descrie cum tinzi să simți și să reacționezi acum, pe baza propriilor răspunsuri. Nu este un diagnostic și nu spune nimic definitiv despre relația sau trecutul tău. Răspunsurile se pot schimba în funcție de relația actuală, de starea ta din acea săptămână sau de o despărțire recentă. Mulți oameni primesc un rezultat puțin diferit după un an, mai ales după o perioadă de schimbări.

Folosește rezultatul ca pe o hartă, nu ca pe o etichetă. Dacă vrei să vezi cum iubești și în alte feluri, testul stilului de iubire este un pas bun mai departe. Iar dacă refaci testul de atașament peste câteva luni, poate vei vedea că ceva s-a mișcat.

Să știi ce stil de atașament ai nu schimbă cine ești. Te ajută însă să înțelegi de ce unele momente par atât de mari și îți dă posibilitatea să alegi cum răspunzi. Din această alegere pornește cea mai mare parte a schimbării.